zi din viata...

unui Executive Manager
Andreea Tumaian - Global Express

   "Inainte sa incep sa scriu aceste randuri am aruncat o privire si la mesajele de pe site. Am ramas oarecum surprinsa sa vad ca exista persoane care isi doresc sa afle mai multe despre o zi din viata….unui psiholog, a unei secretare la o institutie de stat etc… Am stat apoi si m-am intrebat - de ce nu? Cum se poate defini o cariera? Cand poti sa spui ca ai o cariera? Atunci cand esti multumita de ceea ce ai realizat sau cand cei din jurul tau sunt multumiti de ceea ce ai realizat ?! Mi se pare o intrebare destul de buna si cam fara raspuns, cred, din punctul meu de vedere…

   Avand in vedere ca rubrica este despre "Femei de cariera" si ca eu urmeaza sa va povestesc cam ce fac eu intr-o zi normala, am ajuns la concluzia ca poti spune ca ai o cariera atunci cand societatea, care este de fapt cea care iti "comensureaza" activitatea si iti pune o eticheta, considera ca ai facut ceva deosebit fata de restul celor care respira in jurul tau.

   In Romania, femeile de cariera se impart in doua categorii: cele care fac cariera intr-un an si cele care fac cariera in 15 ani. Cred ca doar cele din urma sunt adevaratele femei de cariera. Dupa parerea mea, nici una dintre noi (cele sub 30 de ani) nu ar trebui sa ne consideram femei de cariera. E ca si cum le-am pune pe picior de egalitate pe Brittney Spears si pe Ella Fitzgerald. Va pufneste rasul, nu-i asa? Si pe mine…

   Am inceput astfel pentru ca as vrea sa stiti ca tot ceea ce urmeaza este briefingul unei zile obisnuite a unui om obisnuit. Tot acum as vrea sa-mi cer scuze pentru cazul in care celelalte "colege" s-au simtit jignite de afirmatiile mele… cu toate ca eu nu cred ca este cazul…

   Si acum… o zi din viata mea… Invariabil, zilele mele incep cu o cafea mare spre foarte mare, fara lapte si fara zahar. Cafeaua este cea mai buna prietena a mea pentru ca ma face sa vad lumea asa cum este si sa actionez ca atare, ma trezeste la realitate. In timp ce beau cafeaua ma uit peste mailuri si peste agenda. Am o agenda foarte bine organizata. Nu prea imi place sa fiu luata prin surprindere si-mi notez fiecare detaliu in parte.

   Global Express, firma de curierat, este prima - si pana in prezent singura - companie pentru care am lucrat. Nu este inca o companie foarte mare, dar este in ascensiune si de aceea sarcina mea cea mai importanta este sa coordonez si sa implementez toate metodele prin care se desfasoara acest proces. De fiecare data cand ne confruntam cu o situatie mai putin "normala" pe care, impreuna cu colegii mei, o solutionam cu success, imi aduc aminte de prima mea zi aici si de faptul ca cei de aici au fost singurii care, la momentul respectiv, au acordat unei studente "obisnuite" sansa de a incepe de undeva.

   Chiar daca uneori mi se pare ca este rutina, mare parte din sarcinile care imi revin sunt destul de placute. Iar pentru cele pe care nu le consider placute, ma consolez cu gandul ca mama a avut dreptate cand a spus ca "in viata nu poti sa faci numai ce-ti place". Orele petrecute la birou se scurg de obicei fara sa le simt si ma surprind uitandu-ma la ceas pe la ora 18:00. Atunci se incheie, teoretic, programul meu, dar am invatat sa nu fac o regula din asta. Mi se intampla destul de rar sa plec inainte de ora 19:00-20:00, pentru ca nu imi place sa las pentru ziua urmatoare nimic din ceea ce ar fi trebuit sa fac azi… maine in mod sigur apare ceva neplanificat.

   Eu cred cu toata fiinta mea in Dumnezeu si in Legea Compensatiei si va sfatuiesc sa faceti la fel. Si, daca nu ma credeti pe cuvant, incercati sa faceti o retrospectiva chiar a vietii voastre; e imposibil sa nu constatati ca fiecare perioada mai putin buna (sa nu o numesc proasta) este urmata de una infloritoare, si invers, si ca in momentul in care cineva va face un rau in mod voit, plateste pentru fapta sa intr-un timp mai mult sau mai putin indepartat. Afirmatia mea trebuie cantarita bine si cu sinceritate si trebuie sa aveti o viziune de ansamblu, sa va priviti atat profesional, cat si personal.

   E foarte important in viata sa nu uiti de unde ai plecat si cine te-a ajutat sa ajungi acolo unde esti si sa te gandesti intotdeauna ca locul pe care l-ai obtinut de drept, nu este al tau pentru totdeauna. Trebuie sa lupti in permanenta pentru el, altfel risti sa te plafonezi si uiti ca viata este o continua provocare din care trebuie sa iesi invingator. Vis-r-vis de cele spune mai sus, eu vreau sa le multumesc parintilor mei si surorii mele pentru tot ce au facut pentru mine si pentru tot ce vor mai face si mai departe, celor care au avut incredere in mine din punct de vedere profesional, si, nu in ultimul rand, celor care mi-au dovedit ca sunt prieteni adevarati. Nu vreau sa dau lectii nimanui, dar eu am avut parte de cateva "lectii de viata", placute sau mai neplacute, din care am invatat ceva. Oricum, ideea de baza este sa stii ce vrei si sa gasesti o cale sa ajungi acolo… Nu e usor, dar nimic nu este imposibil.

   In final, va doresc sa vi se implineasca toate dorintele, sa aveti putere sa luptati pentru ele si, nu in ultimul rand, sa aveti cea mai placuta si relaxanta saptamana din 2004. Andreea"